Ceaslovul, numit în vechime și Ceasoslov sau Orologhion, este cartea de cult ortodoxă în care se cuprind, cu prioritate, slujbele săvârșite zilnic, la ore statornicite, amintind de multe dintre evenimentele legate de istoria mântuirii. Prin rugăciunile și slujbele din Ceaslov, Biserica urmărește sfințirea timpului, aducând în fiecare zi laude lui Dumnezeu Cel Unul Sfânt, asemenea cetelor îngerești.

Urmând îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos: Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită! (Matei 26, 40), precum și sfatul marelui Apostol Pavel: Rugați-vă neîncetat! (1 Tesaloniceni 5, 17), creștinii, încă din vremurile apostolice, și-au rânduit viața în jurul momentelor de rugăciune.

Faptele Apostolilor amintesc despre adunarea ucenicilor lui Iisus la rugăciune în ceasul al treilea (cf. Fapte 2, 15), despre rugăciunea Apostolului Petru la ceasul al șaselea în Iope (cf. Fapte 10, 9), despre participarea la rugăciunea din templu la ceasul al nouălea din zi (cf. Fapte 3, 1), precum și despre laudele înălțate lui Dumnezeu la miezul nopții în temniță de Apostolii Pavel și Sila (cf. Fapte 16, 25).

Didahia celor 12 Apostoli, scriere creștină din secolele I-II, recomanda creștinilor să se roage de trei ori pe zi. În secolul al treilea, apologetul Tertulian amintește despre rugăciunile de dimineață și de seară, pe care le săvârșeau creștinii, dar și de alte momente de rugăciune, care aveau însă caracter facultativ (De oratione 23, 25, în P.L. I, 1191-1193).

Tradiția apostolică, atribuită Sfântului Ipolit, episcopul Romei (sec. al III-lea) amintește deja de șapte momente de rugăciune într-o zi și o noapte (cap. 41), cum face și scrierea Constituțiile apostolice (cap. 8, 34), păstrată în forma ei de la sfârșitul veacului al IV-lea, când putem vorbi de despre generalizarea în lumea creștină a numărului de șapte Laude, după cuvântul psalmistului David: De șapte ori pe zi Te-am lăudat, Doamne (Psalm 118, 164).