Inceputul secolului XXI pare sa fie marcat de vortexul eforturilor decadente ale unor fosti hegemoni de a-si pastra relevanta nationala in competitia globala pentru controlul resurselor strategice, in ciuda indicatorilor tot mai evidenti ca multipopularitatea devine singura constanta intr-un sistem international dinamic si cu tendinte anarhice in crestere, unde efectele negative ale globalizarii, precum terorismul sau proliferarea armelor de distrugere in masa, mai mediatizate astazi decat cele pozitive asociate interconectarii, pot fi temperate doar printr-un efort conjugat la nivel international.