Intalnirea mea cu poezia

Teama că voi pierde ceva sau pe cineva a prins rădăcini în adâncul sufletului meu şi a început să încolţească, epuizându-mi fiinţa. Dar cum să pierzi ceea ce nu ai, când nimeni şi nimic nu îţi aparţine? Nimeni nu posedă pe nimeni şi nimic, doar este. Este ceea ce a fost creat, educat, şlefuit şi în final deconspirat, pentru că nimeni nu poate ascunde ceea ce este. Noi suntem părţi din cei care ne-au definit existenţa, iar aceştia devin părţi din noi atunci când pleacă pentru o vreme să-şi adune gândurile. Abia târziu am înţeles că teama îmbrăcată în slăbiciunile mele luptă împotriva Universului, dar Universul întotdeauna iese învingător, iar lupta împotriva lui este o luptă agasantă şi inutilă.