Era fericit desigur că îi înmânase lui Fabian tabloul, pentru că e atât de frumos să ajuți un om care are o preocupare serioasă în zilele noastre.

– Turistul, domnul meu, e de fiecare dată un invadator. Obligatoriu fericit. Obligatoriu odihnit. Să fim vigilenți, domnul meu. Să fim vigilenți! Și acum să ne

odihnim și noi!

Fabian îl conduse pe artist până la treptele casei sale și de îndată ce îl simți în siguranță, făcu stânga împrejur încercând să se reîntoarcă pe stradă. După câțiva pași, privi peste umăr și îl văzu pe pictor nemișcat, sprijinit de balustrada care urma să îl urce.

– Domnul meu, atât mai vreau să spun. Turismul e o ideologie vulgară!