Sunt convins, și această convingere mi s-a născut cândva în suflet, că tiparul unor modele cosmice se găsește pe pământ, în animale, în plante și în noi, varianta superioară și, totodată, limitată a vieții. Acest gând că modele cosmice au călătorit fie pe unda de lumină, fie pe fluxuri de energie m-a făcut să mă gândesc într-un alt registru, în afara celui care ține de fizică, la oglindiri și răspunsuri, la reacție și contrareacție. Nu mă refer doar la mișcare, la timp, la modelele purtate de animale pe blană, pe piele sau pe cochilii și la simetrie. Apoi, nevoia de ordine este universală. Ordinea este o aspirație, este ca o foame substanțială a dezordinii, tot așa cum sufletul tânjește după Dumnezeu, chiar dacă noi Îl înlocuim mereu cu altceva, crezându-L prea departe ori insuportabil de discret. În locul Lui, iubim oameni, animale, fapte, patimi, puncte de vedere și rude, copii și părinți. Unii iubesc amintirile, alții trăiesc pasiuni pentru ce vor face cândva, într-un timp mai apropiat sau mai îndepărtat. Unii, neavând regăsiri în afară și nici împliniri, se iubesc pe sine și tot acolo se și rătăcesc.