Tres

Cu un titlu în cea mai bună descendență mizerabilistă, Treș ne propune două texte
autoreferențiale magnetice, dense emoțional, foarte bine strunite stilistic. Cei doi Dani din
Botoșani își fac de cap literar, spre deliciul cititorilor. Dan Naciu este imploziv, timid,
contorsionat, ventriloc, în timp ce Dan Sociu are o privire cu rază medie de acțiune,
imprevizibilă, de o cruzime bine temperată, de o sinceritate programatică, de o luciditate fără
miză declarată. Ambele personaje par analfabete empatic și cu sentimente anesteziate local, ceea
ce le face să ne livreze detalii surprinzătoare, sordide sau dureroase cu multă dezinvoltură. Dan
Naciu ne propune un mizerabilism 2.0, next generation, în timp ce la Sociu subrealismul
contondent alunecă în eseu ori în episoade suprarealiste.
Ambele personaje principale, care poartă chiar numele autorilor, sunt mobile, se mișcă
dintr-un oraș în altul, dintr-o țară în alta, dintr-o secvență a memoriei în alta, dintr-o relație
sentimentală ori prietenească în alta, ceea ce imprimă un dinamism special. Totul curge, lumea e
moale, memoria este lichidă. Suntem absorbiți într-un flux. Alcool, sex, etnobotanice, cinism
involuntar, depresie, puseuri religioase, ong-uri, exorcizări, pisici care vomită, homoerotism și
multe altele.
Nicio asemănare cu realitatea nu este întîmplătoare.

Dan Lungu