Toate fiintele traiesc in propria lor lume mentala. Bucuriile si durerile lor sunt creatii ale propriilor lor minti si sunt dependente de minte pentru a exista. In mijlocul lumii, intunecati de multele pacate si dureri in care majoritatea dintre ei traiesc, rezida o alta lume, iluminata de virtuti stralucitoare si de o bucurie neintinata in care cei perfecti traiesc. Aceasta lume poate fi aflata si patrunsa, iar modul prin care se poate face asta e auto-controlul si excelenta morala. Ea este lumea vietii perfecte, si apartine de drept omului, care nu este complet inainte de a fi incoronat de perfectiune. Viata perfecta nu este acel lucru indepartat, imposibil pe care oamenii care se afla in intuneric isi imagineaza ca ar fi; ea este absolut posibila si foarte aproape si reala. Omul va ramane o creatura ce doreste obsesiv, plange, pacatuieste si se caieste, atata timp cat va dori sa faca asta agatandu-se de aceste conditii de slabiciune. Insa atunci cand va dori sa se scuture de visele sala intunecate si sa se ridice, el se va ridica si va ajunge la implinire.