Silvian Floarea ajunge la absurd prin dezvoltarea logică a câte unui pretext epic nemaifolosit de alți prozatori.
Spre deosebire de proza fantasy, integral nerealistă, la modă azi, narațiunile sale (proză scurtă și romane), sunt verosimile în fiecare secvență și neverosimile în ansamblu.
Autorul se joacă, s-ar zice, cu mintea noastră, obținându-ne acordul pe etape și conducându-ne treptat la câte un deznodământ stupefiant.

Alex. ȘTEFĂNESCU