In anii 1995-1996 am tinut in presa o rubrica zilnica sub titlul „Panorama tranzitiei”. Consemnam anomaliile sociale, morale si psihologice ale etapei, modul distorsionat, hidos dar si ilar in care romanii se adaptau (din instinct si cu fler) imperativelor noii vieti comunitare – totul reiterat de fapt, caci fusese impregnat in filmul genetic antebelic.

Rasfoind modesta cronica a „chinurilor facerii” acestui destin romanesc redivivus, i-am gasit o oarecare semnificatie: aceea de album cu instantanee, in care adultul de astazi sau, ma rog, junele maturizat prematur, isi descopera mimetismul infantil ce-i anunta personalitatea.

Am facut o selectie din cotidiana prestatie publicistica de aproape doi ani, alegand ce mi s-a parut mai pregnant sub raportul anticiparii portretului romanesc actual (inca incomplet conturat), incarcat de linii diforme – dramatice, dar si comic grotesti – ce incep sa ne sperie. Se ofera astfel cititorilor punctele de plecare ale unei evolutii (sau involutii) pe care nimic nu pare sa o mai poata opri sau corecta.