„Nici nu știu de ce m-a dus gândul brusc la Regele Mihai. Ce o fi făcând? Ce bărbat frumos! L-am zărit odată în tinerețe, cum trecea cu mașina destul de încet pentru el. De obicei, conducea foarte repede pe Kiseleff sau pe Jianu, printre aleile de trandafiri pe unde mă plimbam și eu. Era la volan. În ziua aceea era cald. Se afla la volanul superbei lui mașini decapotabile, proptit cu cotul aproape afară de tot pe geam și fumând dintr-o țigară lungă. Tocmai traversam. M-a amuzat. Și, fixându-l, am văzut că era cu cineva. Am întors brusc capul, parcă aș fi fost prinsă în plin păcat. Când m-am întors dispăruse, dar ochii lui albaștri rămăseseră înfipți în ai mei. Din clipa aceea am simțit un mosorel ce se învârtea în jurul inimii. Eram geloasă. Cine o fi fost? O fi fost cea cu care știam de multă vreme că se plimbă sau era alta? M-am așezat pe o bancă între trandafiri și în plin soare. Aveam o rochie galbenă. Tocmai fusesem la mare. Eram foarte bronzată. Trandafirii erau roșii. Poate mai trece…"