În Dobrogea, fiecare colț de umbră, fiecare masă cu mușama, fiecare preș pus lângă zidul casei, fiecare tipsie cu pepene și baclava te îndeamnă la taifas. Să stăm împreună, afară. Să ne îndulcim cu niște prăjituri făcute cu miere, stafide și nuci. Și să ne spunem povești. Să nu ne grăbim, să nu turuim. Din când în când să ne oprim, să ascultăm vântul și marea.

Povestea începe cu dorința celuilalt de a asculta.

Să ascultăm!