Cartea propune, mai întâi, o lectură textual-discursivă (precedată de un sumar excurs teoretic) care să evidenţieze particularităţile semantico-structurale ale poemului Luceafărul, modul în care se articulează discursul poetic, subordonându-şi elemente de discurs narativ şi de discurs dramatic ce devin, în acest mod, dătătoare de poeticitate. Maniera în care se acomodează obsesia romantică a poemului de dimensiuni ample cu predispoziţia eminesciană pentru ceea ce s-a numit „micul lirism” face, de asemenea, implicit, obiectul acestei prime lecturi şi deschide calea către cea de-a doua.