În fond, majoritatea poemelor din „Triunghiuri captive” este una a notaţiei calme, înregistrând semnele ameninţătoare cu o candoare dezarmantă, cum se întâmplă în confuzie, unde moartea se loveşte de pat şi „cade în brânci”, fugind „apoi şchiopătând scâncind”; sau asumând o muzicalitate acroşantă. […] Gabriela Chiran este o prezenţă constantă, mereu surprinzătoare prin evoluţia sa lirică, în poezia ieşeană de azi.

Ioan HOLBAN