Chemarea apelor

Romanul de faţă nu are propriu-zis o structură epică, iar din multitudinea personajelor, cu nume şi porecle, îmi este greu să mă opresc la careva dintre ele. Copiii, adulţii şi bătrânii satului tăiat în două de un Canal, sunt surprinşi în vârtejul desfăşurării întâmplărilor, de la naştere până la moarte, apăsaţi totuşi de-a anumită monotonie şi lentoare, de la realismul cel mai dur la planurile fantastice, halucinante.

Ion BRAD