Lucrarea lui N. Iorga, Histoire de la Vie Byzantine, Empire et civilisation, d'apres les sources, apare cu aceeaşi mândră discreţie privind scopul şi limitele explorării întreprinse: o vastă confruntare şi un dialog cu izvoarele. Este o căutare, pas cu pas, şi nu lipsită de întrebări, o luare de atitudine în faţa unor manifestări colective sau individuale, o mărturisire de principii şi de sentimente, o oglindire mişcată şi o răsfrângere prin prisma unei sensibilităţi de luptător şi de artist.

Cititorul ce se apleacă asupra acestor pagini va urmări, odată cu viziunea ce i se propune, şi vibrarea umană a undelor care i-o recompun, ştiind bine că orice operă este o cristalizare a unui moment determinat de coordonatele sale, şi că o lectură fidelă este o transpunere în timp.

De aceea nu a putut fi vorba nici o clipă de o „aducere la zi” a studiului. Orice asemenea încercare ar fi constituit un fel de falsificare a datelor iniţiale ale cercetării expuse. I s-au adus textului doar câteva mici îndreptări de amănunt, pe care le-ar fi făcut autorul dacă ar fi avut răgazul să mai ia în mână studiul publicat în 1934. Pentru înlesnirea cititorilor au fost adăugate, cu prilejul traducerii, unele note lămuritoare care să le îngăduie să recunoască evenimentele şi oamenii ce le răsar în cale, sau să nu piardă şirul atunci când evocarea unor împrejurări din momente diferite se împleteşte uneori mai enigmatic pentru cei nepreveniţi. Traducerea a căutat să fie cât mai transparentă spre a păstra cuvântului viu ritmul însuşi al rostirii sale.

Traducătoarea Maria Holban (elevă a profesorului Nicolae Iorga)