Ceea ce ne oferă scriitura jurnalieră a Luciei‑Gabriela Munteanu stă nu atât sub semnul livrescului, cât al firescului emoţional, al capacităţii de a trăi pe alte meleaguri cu sentimentul că eşti acasă. E parcursul unui cetăţean al lumii, care se bucură de tot ceea ce vede, de oameni, de peisaje, de opere de artă, asimilându-le firesc microcosmosului său spiritual, pentru a le încredinţa mai apoi scrisului, după o cuvenită decantare a trăirilor retrospective. De aici curgerea lină şi, în acelaşi timp, vibrantă a povestirilor sale, evocatoare, captivantă şi uimitor de expresivă.

Mihaela PARASCHIV

O carte ataşantă, într‑o gamă nesfârşită de încântări, este jurnalul, de o originalitate aparte prin felul în care e conceput, Sfidarea livrescului. Urcând şi coborând treptele imaginarului, gândind au ba în consens, Gabriela şi Eugen hălăduiesc prin vremuri de demult, contemplă castele, catedrale şi alte mândre edificii, mângâie cu privirea încărcată de o emoţie ce trece lesne în extaz un peisaj seducător, glorie a naturii şi a bunei rânduieli. O înţelepciune caldă şi un rafinament boieresc îi învăluie pe norocoşii Filemon şi Baucis de la Moldova într‑un răsfăţ poeticesc. Îndrăgostiţi într‑o lume plină de minunăţii.

Florin FAIFER