Portretistica literară a maestrului Liviu Suhar se află şi ea la înălţime, şi se reţin ca luminoase figuri ambasadorul nostru la Madrid, Darie Novăceanu, el însuşi scriitor, care îşi pune chiar şi averea personală la contribuţie, pentru bunul mers al lucrurilor, ori filozoful George Uscătescu, cel care, indiferent la celebritate, citeşte la strană Apostolul, cum face de zeci de ani, în biserica românească din acelaşi oraş…
Portretele cele mai căutate rămân însă cele ale maeştrilor înaintaşi, iar pentru ele călătorul întârzie îndelung cu ochii (mai ales pe Meninele lui Velázquez, pe Guernica lui Picasso, pe Sfânta Familie a lui Gaudí, tratate în adevărate minieseuri), după cum caută şi la ambientul lor (admirabil Toledo, făcut pentru El Greco), ajungându-se la fraze de referinţă din care transpare, bineînţeles, şi propria poziţie estetică.
Ioan RĂDUCEA

„Miercuri, 24 martie

Din nou în muzeul Prado. Este locul meu de refugiu, centrul care polarizează marile repere spre care îmi concentrez interesul. Mi se pare a fi, cel puţin în această etapă, placa turnantă prin care intru în mult visatul contact palpabil cu marea pictură din Europa şi din lume. Am revăzut cu calm şi relaxare picturile despre care fugar am notat impresii în zilele anterioare. Unul din maeştri este Nicolas Poussin, despre care cred că, într-un secol confuz şi al căutărilor de stil, a luminat orizonturile pictorilor pentru încă două sute de ani, propunându-le revenirea la claritate, austeritate, logică şi echilibru, după modelul armoniei căutate de clasicii greci.”