La apariția volumului La Baaad (1979), unul dintre criticii exigenți (ca să nu zic „afurisiți“) ai momentului, Al. Dobrescu, scria în Convorbiri literare că poetul bîrlădean este, probabil, cel mai mare liric român ivit după al doilea război mondial. Se-nțelege că asemenea propulsare spectaculoasă a unui poet peste gloriile zilei nu prea avea darul să facă o bună carieră, mai ales că nici n-a existat un interes deosebit pentru ca numele lui Cezar Ivănescu să eclipseze pe altele. Orice nouă carte a lui Cezar Ivănescu este o sărbătoare a literaturii române.