Prezentele texte, intre proza, poem si yes-eu, sunt, conform unei naturi ceva mai greu de delimitat, marcate de prozodie, de metafora si lirism ca sinteze, neconventionale ale structurilor interne, ale ritmurilor desfasurarii frazelor, in genere ale scriiturii, ca aliteratii, sonoritati intercomunicante "precum intr-un dialog" al unor ecouri in percutie. Sunt mai mult sau mai putin libere in constituirea lor, insa nu categorice in asa-zisa abandonare a narativului liniar sau a disolutiei genurilor. Ar fi, probabil, posibile exemple de cultivare a interdisciplinaritatii. - Leo Butnaru