Atare scrieri compacte, ca esență și dimensiuni, unii colegi de la reviste le treceau la proză, alții – la eseuri (yes-euri), iar cei mai mulți – la poeme în proză. Da, textele sunt de o factură deloc ușor de definit, nelăsându-se tratate, poziționate, clasificate ca gen, „neadecvate” fiind instrumentarului literaturologic.

Prin urmare, prezentele pagini, între proză, poem, yes-eu și tabletă, ca definire de sine, sunt marcate de idei, metafore și lirism în sinteze neconvenționale în constituirea lor. Ar fi, probabil, exemple de cultivare a interdisciplinarității yeseistic-narative, drept împreunare, în mare, a două genuri (de bază) – a romanului de idei (sau romanul ideilor) in fragmentarium și a reflecției (și reflectării) poetice. (Leo Butnaru)