Formulările teologice ţin de dezvăluirea de sine, de spovedania-instantanee; spovedania-bliţ. Poate că ele ar fi chiar un gen de literatura… la minut. Fiecare ar constitui o maximă, în care maximă este ideea, pe când forma e minimă. Ar fi şi leologismul un aforism care, după mine, înseamnă respect pentru timpul cititorului, dar în special pentru inteligenţa acestuia.

In cazuri exemplare, aforismele presupun arta deschiderilor de paranteze; a deschiderilor-evantai de sensuri înglobate în alte sensuri relevate în momente ce s-au adunat în zile, săptămâni, luni, ani şi, iată, în cărţi ce inserează numeroase secvenţe de literatură la minut.

Prin urmare, şi din această clipă înainte, într-un minut, într-o zi-noapte, într-o săptămână, o lună (…) se poate înfăţişa din nou transmisionistul Hermes, care să mă întrebe, precum atâtea sute mii dedaţi mai înainte:

– Ce veşti ai pentru mine?

Şi eu să-i răspund confratern:

– Nimic deosebit, un leologism…

Leo BUTNARU