Este vorba de jurnalul unui cărturar ce se ia în serios, valorificând anume datele personale şi deopotrivă şansele pe care i le oferea so­cietatea românească în ultima decadă a seco­lului XIX şi în primii ani din secolul XX.

Istoric al antichităţii, cu preocupări de arheologie, epigrafie, antropologie, lingvis­tică, Teohari Antonescu era deprins a-şi observa, adesea cu ochi critic, propriile fapte, a căror proiecţie în Jurnal va suscita, neîndoielnic, interesul cititorului.

Scris mai cu seamă în mo­mente de tensiune, discontinuu, secvenţial, Jurnalul în cauză are un aspect de însemnări intime, făcute cu menirea de a-şi fixa căutările, trăirile, reflecţiile ocazionale.

Alexandru ZUB