Îmi plac profesioniștii empatici. Unul dintre ei, ales, care îmi vine în minte acum, dintre scriitori, e jurnalistul și poetul Iulian TALIANU, director al luxoasei Tomisul cultural. Jurnalist de top, fondator de ziare și reviste, realizator de emisiuni de radio și televiziune, angajat, colaborator, acționar la publicații de impact, Iulian Talianu e și un poet premiant (membru al Uniunii Scriitorilor Constanța). Și nu e numai un artist în ceea ce scrie, ci și în ceea ce citește, iubindu-și confrații scriitori – mărturii sunt și întrebările generoase puse celor pe care îi intervievează în cartea de față, cu simț critic, atent la mutațiile valorice din literatura română (pentru care istoria literară îi rămâne recunoscătoare).

Născut în 1954 și debutat editorial cu un volum de versuri prezentat de Nichita Stănescu în 1994, Iulian Talianu e un „optzecist” care are steaua lui (dacă vreți, „steaua lui de ordin textual”). Discret, distins, se ține departe de zbuciumul vieții literare de la noi, nu cotizează la nici o confrerie exclusivistă. E nesperat că avem și asemenea personalități literare accentuate dispuse să rămână în penumbră, să-i promoveze pe alții înainte de a se promova pe sine.

Salut această carte de dialoguri dispusă să comunice și iraționalul, cum spune George Călinescu (dând de gol inconștiența creatoare). Cei care răspund sincer la interviuri dau măsura identității spirituale în vremurile noastre.

Liviu-Ioan STOICIU