Oglinzi si vitralii. Interviuri, anchete si chestionare, confesiuni

Portretul autorului se suprapune peste portretul hamletian. Ţinând în mână propriul său craniu ca pe un glob de cristal, Arcadie Suceveanu străbate în lung şi-n lat Danemarca sa eternă, măcinată de vicii şi mucegaiuri, visând să găsească tărâmul ce desparte clipa lui „a fi” de cea a lui „a nu fi”, unde „teatrul e o moară”, iar „actorii nişte şuruburi”, unde Dumnezeu însuşi e „şurubul fără scrupul”, care a „prăsit lumi de şuruburi” şi s-a aciuat aici pentru a pregăti, cu maximum de rigoare, Apocalipsa clipei de acum. Bine structurată, cu poeme antologice, antologia lui Arcadie Suceveanu este un adevărat manual al postmodernismului românesc.
Nichita DANILOV

Ironia devine sarcasm. Iar autorul descoperă resursele grotescului şi absurdului. Evocând o lume a dejecţiilor ontologice şi a putregaiurilor morale, Arcadie Suceveanu apelează frecvent la poemul-parabolă, la alegoria greu descifrabilă, saturată de simboluri ceţoase, capabile să creeze aceea tensiune semantică specifică poeziei. Panoramele apocaliptice se desfăşoară cinematografic, în tempo de balet mecanic sau de pantomimă absurdă, versul are uneori cadenţe dimoviene, absurdul terific e perfect integrat viziunilor coşmareşti care se constituie în versiunea “neagră“ a poetizării onirice.
Octavian SOVIANY