Biblioteca

Pe mapa verde de pe raft – de fapt, un fel de caiet de format mare, cartonat, cu foi scrise (româ­neşte!) şi nescrise, şi cu o mulţime de file-uri, puse între paginile acestui caiet-carte – scria cu litere de tipar, inegale ca mărime (nu era un caligraf): „BibLiOTEcA”. Am des­chis-o, curios de-a binelea, m‑am aşezat într-un fotoliu (îmi vine să zic: am căzut în fotoliu) şi am deschis-o, s‑o răsfoiesc.

Nu mi-am dat bine seama de la bun început cum e adunat caietul-mapa şi am împrăştiat filele pe podea. Le‑am strâns împreună cu gazda, le-am pus în ordinea care mi se părea corectă, dar nu mai eram sigur că am păs­trat structura iniţială. Am început să răsfoiesc, să citesc, mai întâi titluri, apoi fragmente, fiind tot mai captivat. Gazda, între timp, a vrut să-mi mai arate ceva (tocmai scosese la vedere un volum cu planşele Enciclopediei lui Diderot-D’Alembert, era volumul cu construcţia morilor, îmi spunea ceva despre La Société des Moulins du Bazacle), dar îl auzeam vag şi îl înţelegeam încă şi mai puţin.

Manuscrisul mă captivase…