Extinct

(…) De cinci ori tema extincției apare explicit. De și mai multe ori însă o întrezărim aluziv, prin frângerea de aripi a păsării, un leitmotiv al acestei colecții de poeme. Zburătoarea, că o fi o rara avis de viță nobilă, că o fi o specie mai anostă, e un arhetip al legăturii dintre pământ și cer, dintre uman și divin, în credințe din timpuri imemoriale. Ca reprezentant al Lebedei Hamsa a panteonului hindus, simbolul sufletului care face legătura dintre individ, ego (Ham) și universal, divin (Saa), pasărea urcă spre cer pentru a se contopi in Marea Lebădă universală, Parama-Hamsa: „Am să instaurez un sistem de beatificare a zburătoarelor. /Nu după cît de aproape au fost inimii mele, /Ci după cît de mult s-au chinuit, căutînd în ochii mei cerul (…). (Nu se alocă nimburi).”

Mihai Man