…Nu că ar duce lipsă de metafore această minunată colecţie de metafore, care-ţi taie respiraţia de multe ori, din care este alcătuită poezia Ramonei, începând cu primele versuri, care dau, de fapt, tonul întregului volum, cu ajutorul cărora aflăm că moartea păsărilor ei dragi o lasă „(…) mai rece cu o mîngîiere, / Mai scundă cu un alint / Mai singură de o lumină”.

Cum să aplici, rece, asemenea instrumente de analiză asupra emoţiilor pe care le stârneşte colecţia de faţă? Când reacţia pe care ai avut-o, în timpul lecturii, a fost viscerală, şi te-au cuprins fiorii?

Emoţiile Ramonei, cea iubitoare de păsări, cea care crede că oamenii şi păsările au puterea să se vindece reciproc, cea care simte moartea fiecărei păsări ca fiind o irecuperabilă traumă, se transmit cititorului, fără nevoia de a trece prin procesul de re-citire şi de analiză, pentru a descifra mesaje ascunse.

Emoţiile ei sunt pure, inefabile, puternice, şi fie că iau forma unor poeme miniaturale, ca un delicat haiku, fie că iau forme mai complexe, sunt la fel de penetrante şi sunt proiectate asupra cititorului, în mod instantaneu.

Nu cred că voi mai putea privi indiferentă zborul păsărilor, după am citit această minunată colecţie de poeme, şi nu cred că voi uita că Ramona m-a făcut să înţeleg cum moartea unei fiinţe pe care ai îndrăgit-o poate să te lase „cu grindina sufletului zdrumicată”.

Codruţa Goşa