Dacă vă întrebaţi ce năzdrăvănii mai pune la cale Domnişoara Poimâine, ei bine, aflaţi că e tare ocupată să-i scrie o scrisoare lui Moş Crăciun. O listă lungă, lungă de cadouri: un aparat de captat clipa (ultimul model!), o clepsidră cu nisip magic, o mașinărie de dat timpul înainte și-napoi... ba, şi mai bine, o cutie magică, plină cu cadouri, care să nu se termine niciodată!

Dar Moşul nu mai are timp. Trebuie să ajungă la 5 000 de malluri, 10 000 de supermarketuri și la vreo 3 000 de târguri de Crăciun, pe mai multe continente.

Spiriduşii Nako, Odne şi Igar, ajutoarele Moşului, fac tot ce pot să ajungă în Regatul Timpului ca să-i dea de veste micuţei domnişoare că Moş Crăciun nu are cum să vină la ea. Noroc cu înţeleapta Doamnă A Fost Odată, care ştie prea bine că bucuria de a oferi daruri e poate mai mare decât cea de a primi.

„Dimineaţa de Ajun, cea mai frumoasă din lume, începea cu mine în cămaşă de noapte, urmărind fascinată trebăluiala bunicii prin bucătărie, gustând bunătăţi şi depănând poveşti, până când uşa se deschidea şi intra bunicul cu lemnele, aducând înăuntru o pală de vânt îngheţat şi câţiva fulgi răzleţi de zăpadă. Urmau pregătirile, toată ziua, la care îmi plăcea să particip: aranjatul veselei, decorarea bradului, repetițiile poeziei pe care urma să i-o spun seara Moșului – de regulă ceva cu iarnă, fulgi de nea şi săniuş, aceeaşi pe care o avusesem de învăţat pentru serbarea şcolară. Din exces de zel, pregăteam şi-un cântec suplimentar, pe care-l învăţam ascultând vinilurile vechi ale bunicilor.