Unul dintre principalele merite intelectuale ale profesorului Karnoouh – și nu mă refer acum la opera importantă pe care a dat-o și continuă să o dea – este acela că, după ce e foarte probabil să te șocheze inițial, te constrânge să gândești. Îți arată vulnerabilitățile poziției pe care te situezi și comoditatea intelectuală invariabilă de care dai dovadă. Îți arată, din perspective cu care nu rezonezi neapărat, cum poți să revii îmbogățit asupra a ceea ce știi sau crezi că știi, respectiv cum poți depăși acest permanent chestionabil „știut”. Îți arată că noi drumuri sunt întotdeauna deschise și caută să te sustragă permanent tendinței intelectului de a „sedentariza” gândirea. Te redă, în moduri nebănuite, fluxului dialectic al rațiunii. Te obligă să te depășești, sau măcar să te simți prost. Toți avem nevoie de genul acesta de experiențe, cât mai des posibil.

Emanuel Copilaș