În Un Sisif fericit, Oana-Alexandra Chirilă pune sub semnul întrebării modurile în care ne raportăm la islam, la droguri și la cultura hip-hop, trei fenomene despre care rar vorbim în aceeași propoziție dar care, după cum arată autoarea, ne spun mai multe despre noi înșine decât am fi inițial înclinați să credem. Folosind drogurile ca argument euristic și raportându-se la artiști hip-hop precum Lupe Fiasco, Public Enemy și Wu-Tang Clan, Chirilă arată că studiul religiei și al noțiunii de rasă sunt invariabil legate și, în același timp, reconceptualizează islamul în termenii unui proces de construcție a identității.