Căderea Zidului Berlinului a lăsat stânga europeană într-o confuzie totală. Pe câmpul de bătălie al ideilor, progresul, libertatea și universalul au cedat locul unei noi triade importate direct din Statele Unite: genul, identitatea și rasa.

Ieri ne luptam în numele proletariatului, al Lumii a Treia și al damnaților planetei; astăzi condamnăm omul alb, făcându-l vinovat de colonialism, sclavie și dominarea femeilor. Trei discursuri – neofeminist, antirasist și decolonial – îl desemnează ca fiind dușmanul comun al omenirii. El a devenit noul Satana, cel pe care propria anatomie îl face un violator ontologic, culoarea pielii – rasist, iar puterea – exploatator al tuturor „dominaților“ și „rasizaților“.

Scopul acestui eseu este de a analiza cum, sub impulsul unei americanizări caricaturale a Europei, lupta de gen și cea de rasă sunt pe cale de a înlocui lupta de clasă, de a alunga meritocrația și de a distruge ideea de umanitate ca unitate. Să facem din omul alb țapul ispășitor prin excelență nu înseamnă decât să înlocuim un rasism cu altul; și, într-un viitor ce se anunță sumbru, cu societăți tribale, care-și păzesc cu strășnicie identitatea, pradă unui război al tuturor contra tuturor.

„Pascal Bruckner demontează cu eleganță «fascismul de stânga», venit, în opinia lui, din America și care atacă bărbatul alb, heterosexual, occidental. Cu siguranță, Un vinovat aproape perfect va da naștere multor polemici.” – Lire

„Derapajele fenomenului #MeeToo, negarea violurilor din Köln, cenzura din universități, precum și tabuul legat de comerțul oriental cu sclavi sunt câteva dintre subiectele abordate pertinent de acest nou eseu al lui Pascal Bruckner.” – Le Figaro Magazine

„Concluzia acestui strălucit eseu al lui Bruckner este că white bashing, denigrarea omului alb, trebuie să înceteze, înainte ca această farsă să se transforme în tragedie. Pentru că, la urma urmelor, omul alb nu este decât un om ca oricare altul.” – Edito