O învolburare de trăiri, de emoţii, de reflecţii incisive în poemele de azi ale Simonei-Grazia Dima. Ele reuşesc să-i pună într-o nouă lumină setea arzătoare de absolut, care pe atâţia dintre cititorii ei de până acum i-a sedus. Sunt de observat în poezia sa asocierile pline de efect ale unor proiecţii cu sens opus, unde derizoriul şi transcendenţa coabitează sub semnul paradoxului viu. Poeta îşi reprezintă, de pildă, „zbenguiala” zeilor care se bat „cu perne în cer”, desfăşurări „cartografiate din toate poziţiile”, urmărite şi filmate „de jos”. Adică de pe pământ. Aici, muritorii, „arheologi pe soluri mişcătoare”, au de înfruntat „bulboanele istoriei ucigaşe”. Deşi ele „îi trag tot mai afund”, o şansă de salvare li se oferă totuşi atunci când pot urca în „barca poeziei şi a visului”. Meditaţia melancolică şi accentele de umor personalizează o dată mai mult poemele din această carte a Simonei-Grazia Dima.