Din peisajul eclectic al literaturii române, structurat la confluența dintre marile curente de gândire și generațiile care le-au asimilat în mod creator, reputatul critic și istoric literar Alexandru Ciorănescu recuperează cu acribie operele unor scriitori de certă valoare, dar pe nedrept ignorați de memoria culturală a posterității. Minuțiosul volum Scrieri despre literatura română ilustrează, cu o rară eleganță argumentativă, impresionantul efort de arheologie textuală, menit să restituie nu doar monografiile unor autori uitați, precum Alexandru Depărățeanu, sau prea puțin înțeleși la timpul lor, precum Ion Barbu, ci și un corpus de documente inedite, adevărate monumente literare culese cu asiduitate din arhivele vremii. Încercând să descopere „unitatea profundă a cunoașterii”, Alexandru Ciorănescu ne invită la o pasionantă incursiune în orizontul studiilor culturale, cercetând poezia esențelor, reverberațiile timpului în opera lui Mihai Eminescu, dar și consecințele marilor idei care au modelat spiritul european și, implicit, scrierile unor prozatori precum Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu și Mircea Eliade.