Alexandru Ciorănescu (1911–1999), doctor în litere la Sorbona, profesor de literatură franceză la Universitatea din La Laguna, este unul din spiritele enciclopedice ale culturii europene din secolul trecut. După studii de filologie, arhivistică și paleografie la București, se formează ca istoric pe lângă Nicolae Iorga, iar ca specialist în literatură comparată sub îndrumarea lui Paul Hazard și Fernand Baldensperger. Opera sa surprinde prin extraordinara bogăție tematică, în care se regăsesc studii de istorie literară românească, franceză, italiană și spaniolă, cercetări de lexicologie, analize de literatură comparată, reflecții asupra utopiei și timpului, traduceri ale unor lucrări esențiale, biografii, dar și romane, poezii și piese de teatru apreciate de critică. *** Memoriile profesorului Alexandru Ciorănescu sunt un veritabil monument literar, mărturie a unor vremuri făcute în mare parte din incertitudine și suferință, dar care aveau și o importantă componentă de umanitate, de neabătută strădanie spre împlinire morală și intelectuală și – caracteristic pentru toată viața profesorului Ciorănescu – de demnitate și umor. Mircea Anghelescu Aceste amintiri nu sunt decât asta, aduceri-aminte; nu sunt nici memorii, nici un jurnal, nici cronica unei vieţi. Au fost scrise târziu, fără documentare, fără note anterioare, fără a mă servi de memoria celorlalţi. Judecând drept, un episod oarecare, aşa cum îl povestesc eu, nu e nici ce a fost, nici ce au crezut alţi martori despre el, ci numai ceea ce cred acuma despre ceea ce credeam atunci. Aceste pagini nu sunt un text literar, nici istoric. Nu sunt literatură, pentru că aceasta e un produs al imaginaţiei (şi totuşi, nu înţeleg memoria fără imaginaţie, şi viceversa). Nu sunt istorie, pentru că dovezile şi documentarea le fabric eu singur. Istoria ar fi în acest caz un produs al memoriei mele – şi n-am nicio încredere în memoria mea. Alexandru Ciorănescu