Dacă o indiviziune succesorală a luat naştere, prin voinţa legii sau prin voinţa autorului succesiunii, atunci, mai devreme sau mai târziu, aceasta va trebui lichidată. Iar lichidarea unei indiviziuni succesorale constituie una dintre cele mai pasionante şi dificile probleme de drept succesoral. Este momentul în care se vor întâlni moştenitori legali rezervatari, legatari, donatari, fiecare exhibând interese proprii. Se vor face calcule, evaluări, se vor devoala şi imputa donaţii şi legate, se vor face amputări ale drepturilor celor gratificaţi, toate la cererea şi în interesul unei categorii de moştenitori legali care încă domină dreptul succesoral: moştenitorii rezervatari. Tumultul vieţii unei întregi familii va copleşi raţionamentele şi regulile juridice.

Din acest motive, o lichidare succesorală voluntară are nevoie de reguli şi de un profesionist al dreptului specializat, care să le pună în aplicare: notarul. În amonte, planificarea succesorală patrimonială constituie o piesă centrală aflată, în bună măsură, în competenţa notarului: acte post mortem, donaţii raportabile, legate, liberalităţi în trei, partaje de ascendent, avantaje matrimoniale. Apoi, lichidarea propriu-zisă: o privire finală, de ansamblu, asupra patrimoniului succesoral, recompunerea acestuia, calcule şi evaluări, metode şi sectoare de imputare, modalităţi de reducţiune, iată numai câteva dintre provocările unei lichidări voluntare a succesiunii, aflate tot în competenţa şi experienţa notarului.

Teza noastră constituie, aşadar, o trusă juridică complexă, care conţine toate instrumentele necesare fie pentru a planifica o succesiune, fie pentru a o lichida.