Considerat unul dintre cele mai frumoase romane ale adolescenţei feminine, Drumul egal al fiecărei zile realizează portretul, la această vîrstă, al Letiţiei, un personaj care apare şi în alte cărţi ale autoarei (Provizorat, Fontana di Trevi). Sub şocul morţii neaşteptate a unchiului Ion, un om corect, dar resemnat cu înfrîngerea, care ţinuse locul tatălui închis din motive politice, Letiţia îşi rememorează copilăria săracă petrecută într-un sufocant oraş de provincie şi adolescenţa în căminul studenţesc bucureştean, la fel de exasperant prin lipsa intimităţii. Obsedată să nu repete ratarea unchiului, să se smulgă din monotonia vieţii într-o familie marginalizată politic şi din promiscuitatea senzualmizeră a vieţii de cămin, Letiţia se îndrăgosteşte de Petru Arcan, un ambiţios lector universitar. Roman al unei educaţii sentimentale, Drumul egal al fiecărei zile arată felul în care vieţile noastre se hrănesc din experienţele altora. Viaţa frîntă a unchiului Ion contribuie indirect la destinul tinerei femei. Autenticitatea şi concreteţea cu care Letiţia relatează faptele, gîndurile şi neliniştile ei nu îi înlătură misterul. La capătul lecturii, doar cititorul va decide dacă Letiţia Branea este puternică sau vulnerabilă, învingătoare sau învinsă.