Fetele padurii

Daca as fi ales eu titlul acestei carti, ar fi fost,, Inlantuita in lumea dezlantuita''. Ce ma surprinde la Cristina Struteanu este firescul cu care se plaseaza in lume, infasurandu-se de bunavoie in vartejul ei de chipuri, peisaje, legende, ziceri, mici intamplari crancene sau suave. la fel de uimitoreste felul vita in care autoarea ia in stapanire viata, prin scris. Mereu m-ama gandit la stilul autoarei ca la un fenomen al naturii pe care o iubeste atat. sau ca la un chiot. Pe de alta parte, exista si ceva de vaja aici, un descantec rostit, pesemne, pentru a tine primejdia la distanta, dar, mai ales, pentru impacare cu soarta, cu viata, cu moartea, cu oamenii.

Ioana Parvulescu