Intr-o epoca axata aproape in totalitate pe revitalizarea mitului lui Narcis si pe cel al lui Dionis, pe trairea vietii la cote maxime, pe cultivarea esteticului si pe promovarea iluziei vizuale, pe libertatea mentalitatilor, avem senzatia ca aceasta ar fi fost epoca optima in care un scriitor precum Oscar Wilde s-ar fi simtit in largul sau, nestanjenit de o opinie publica scandalizata. S-a dovedit, totusi, de-a lungul timpului ca scriitorii ostracizati, care au trait in conditii nedemne, macinati de boala sau de lipsuri, privati de libertate, exilati sau in alte situatii similare, au reusit sa creeze capodopere, sa coboare in abisurile mintii umane si sa reveleze nuante de exceptie. Realizarea unei monografii a personajelor lui Oscar Wilde demonstreaza gradul de universalitate si de validitate al caracterelor scriitorului. (Autoarea)