Carl a mostenit de la tatal sau, o ferma cu toate acareturile, cu vite si culturi intinse. Hambarele si grajdurile erau pline, atat de multa bogatie si totusi, ciudat, Carl nu parea sa vada nimic din toate acestea. Singura lui dorinta era de a avea si mai mult, si lucra zi si noapte, ca si cum ar fi fost cel mai sarac taran din sat.
Era cunoscut ca fiind cel mai zgarcit din toti fermierii din zona, si nici un om mai sarman nu si-ar fi gasit de lucru permanent la el. Angajatii lui erau in continua schimbare, pentru ca slujitorii lihniti de foame, se descurajau repede si plecau.