O neliniste cumplita, de condamnat, il strangula. Isi stapani hohotul de plans ce astepta sa-i elibereze pieptul si mergand catre usa, el intinse mana.
In acel moment, culoarul in care se afla se lumina dintr-o data. Pierre ramase nemiscat, stupefiat, pietrificat, prada unei orori fara nume. Mana sa, ca si cum s-ar fi uscat, cazu neputincioasa.
Intoarse usor capul si il vazu pe sotul lui Helene, care cu o lampa in mana stanga, un revolver in dreapta, il privea cu ochii iesiti din orbite.
- El! murmura procurorul intr-o suflare.