Chestiunea sugerată de subtitlul cărţii, Filosofie şi logică în scrierile Sfinţilor Părinţi capadocieni, care cândva a aprins certuri aprige, este şi astăzi temă de dezbatere, dar într-un stil colocvial şi fără accente partizane. Este vorba de paradoxala relaţie dintre religie şi filosofie, de adoptarea şi resemnificarea unor concepte din ontologia greacă în constituirea doctrinei creştine. Tensiunile şi ideile eretice din primele secole creştine par să fi răbufnit din substanţa unor întrebări dilematice, şi anume: Cum să fie în acord tainele Sfintei Scripturi, insuflată de însuşi Dumnezeu, cu principiile logice ale gândirii raţionale? Se poate experimenta trăirea unei comuniuni a sufletului omului cu Fiinţa divină printr-un exerciţiu hermeneutic aplicat textului biblic sau e doar o ispită a raţiunii umane? Este lămuritoare sau generatoare de ambiguităţi identificarea unei istorii semantico-filosofice în substratul unor cuvinte ce desemnează nume divine? Etc.

Autorul