Într-o emisiune televizată, în care se prezentau cu delicatețe oameni trăind sus, între munți, în deplină izolare și modestie, departe de așezări și oameni, departe de sunetul clopotelor, un bătrân, care abia se târa în bastoane a rostit: „Dealul cel mai greu de urcat, după atâta drum, e pragul casei”, un prag care e și cel al nenumăratelor vieți pe calea lungă ori scurtă a calvarului reîntoacerii în Casa genuină, acolade de vieți în izolare și singurătate deplină, care-au determinat un alt bătrân să spună, cu proaspătă bucurie, referindu-se la oaspeți, la echipa de reporteri: „A venit raiul la noi”, la fel cum pe vremuri Sf. Serafim din Sarov, celui care-l vizita, după luni și luni de singurătate: „...Bucuria mea ...“ – lor, vouă tuturor, gratitudinea mea.