„Da, hainele vorbesc! De cele mai multe ori, spun mai mult decât vrem noi să se știe! Ele sunt exprimări voluntare sau involuntare ale emoțiilor, intențiilor, intereselor noastre, dar și instrumente utile când sunt la îndemâna celor care le-au înțeles importanța, rolul major în comunicarea conștientă a ceea ce inconștientul vrea să țină pentru El.”

„Nu te învăț ce să îmbraci și ce să nu îmbraci, ci îți spun ce transmiți prin vestimentație și cum poți să te folosești de ea. Dacă vrei doar să arăți minunat, în aceste pagini nu o să găsești soluții. Dacă vrei să te simți minunat, atunci această carte este exact ce ai nevoie! Și-ți garantez că dacă te simți minunat, vei arăta superb!”

„Noi alegem hainele, iar alegerea reflectă dispoziția noastră, dorințele și intențiile, dar și însușirile noastre de personalitate. Culoarea este un factor extern transformat într-o instanță subiectivă ce ne influențează sau alimentează sfera emoțională, cu efecte vizibile în intențiile noastre, în conduita noastră, în acțiunile și relaționările noastre. Când deschidem dulapul și alegem o haină, primul criteriu de selecție, inconștient, este culoarea, pentru că ea trebuie să fie în concordanță cu ce simțim sau să exprime ce dorim să simțim.”

„Pornind de la aceste atribute psihosociale ale vestimentației, am stabilit o relație de cauzalitate între identitatea de sine și stilul vestimentar, definind psihologic șase stiluri, respectiv clasic, romantic, natural, dramatic, creativ, elegant. Fiecare stil vestimentar reflectă modul cum sunt cristalizate instanțele imaginii de sine, cum este formată identitatea de sine și astfel stilul clasic este caracteristic persoanei cu o imagine de sine bine cristalizate, unde domină Eul Cognitiv, dar și Eul Spiritual și Eul Emoțional; stilul romantic este cel caracteristic femeii căreia îi face plăcere să-și arate afectivitatea, să se valorifice din punct de vedere emoțional; stilul natural este stilul persoanei centrate pe sine, care nu se raportează la părerile celor din jur, care nu-și guvernează viața în funcție de așteptările celorlalți, dar nu este nici în opoziție cu aceștia; stilul dramatic caracterizează persoana care încearcă să iasă din tipare, dar nu în sens creator, inovativ, ci exagerând „normalul”; stilul creativ presupune o luptă cu tiparele, dar prin ruperea acestora se diferențiază de stilul dramatic prin faptul că anulează normalul, nu prin exagerarea acestuia, ci prin noutate; stilul elegant este tot un stil al exagerării, dar nu în sensul ieșirii din tipare, ci de plasare la limită.”

„Atractivitatea socială este căutată la orice vârstă, însă indicatorii sunt diferiți, iar de modul cum persoana știe să se adapteze, să operaționalizeze acești indicatori, depinde eficiența de sine, siguranța de sine, reușita personală, relațională, profesională și socială. Un om când renunță să mai fie atractiv, când uită să se mai afirme, să se pună în valoare, renunță la esența lui, la ce-l definește, la latura lui umană și socială. Așadar, pentru noi și pentru ceilalți, avem datoria să fim atractivi, social, să fim acceptați sau cel puțin, să nu fim respinși.”

„Te provoc! Privește critic conținutul acestei cărți! Nu crede orbește în tot ce apare scris în ea! Spune-ți: „Nu cred. Trebuie să văd dacă este așa!” Și pune în practică, verifică, cât mai multe din informațiile pe care le găsești între coperțile acestei cărți. Eu garantez conținutul științific al informațiilor, dar spiritul tău critic ar garanta învățarea, înțelegerea și aplicarea lor, iar câștigul ar fi de ambele părți: al meu pentru că munca mea este pusă în valoare, al tău că reușești să te pui în valoare, așa cum meriți cu adevărat.”