În ultimii 30 de ani, România s-a confruntat cu multe provocări, generate de detaliile și culisele diferitelor configurații politice de pre-aderare, aderare sau postaderare la NATO și la Uniunea Europeană. Aceste provocări încă acționează sub influența fluxurilor de migrație, a crizelor periodice și mai recent, a pandemiei Covid 19 generată de evoluția infecției SARS-CoV-2. Multe din aceste provocări s-au materializat negativ și pe durată nedeterminată de timp, și prin imposibilitatea de a accesa sau absorbi fonduri europene generatoare de creștere economică și coeziune socială.
De multe ori, ministerul coordonator al acestor tipuri de operațiuni, indiferent de titulatura generată politic de-a lungul așa-ziselor reforme, nu a reușit să identifice în timp util, să preîntâmpine sau să rezolve total problemele fundamentale ale operatorilor economici debusolați de situațiile neprevăzute și foarte doritori de fonduri și finanțări. Dincolo de străduința sau de bunăvoința manifestată în completarea dosarelor de aplicare, tenebrele metodologice îmbibate de lipsă de profesionalism sau imaturitate plasau aceste afaceri în mijlocul obscurantismului administrativ luându-le, ani de-a rândul, dreptul la supraviețuire sau dezvoltare. Aceasta este și motivația lucrării de față, inițiată ca temă de cercetare doctorală și axată pe analiza complexă a contextului național și european pentru identificarea unui instrument eficient capabil să sprijine implementarea și gestionarea fondurilor europene alocate României, un instrument menit să susțină creșterea economică și coeziunea socială.