Iată o carte cu un subiect în aparență simplu: o familie de români cu un copil mic se mută în străinătate și învață încet-încet să depășească o serie de neajunsuri și să se împace cu altele. Mihai e scriitor (adică veniturile lui sînt subțirele), soția lui are un job nou de care e foarte mulțumită (adică veniturile familiei nu sînt deloc subțirele), iar fetița lor e definiția curiozității: din plimbările prin noul oraș se naște o altă realitate, mult mai interesantă, în care pădurile vecine aparțin unor vrăjitoare, zonele noroioase de pe lîngă blocuri sînt mlaștini stăpînite de căpcăuni ori egrete, iar în parcuri se întîmplă lucruri magice. Dar, dacă toate merg așa de bine, de ce e „greu să adormi seara”? Efectele cumulative ale dezrădăcinării sînt uneori greu de sesizat, așa că personajul Mihai Buzea se apără reconstruind un prezent pentru sine și ai lui și recuperîndu-și trecutul bucată cu bucată. Cît de bine te cunoști, dacă ești capabil să înțelegi ce s-a întîmplat cu tine și, mai ales, cine ești tu, cel de-acum – sînt tot atîtea întrebări pe care autorul Mihai Buzea le pune în cartea de față, sub pretextul rememorării unor părți din viața sa și a familiei sale. Întrebările ajung pînă la urmă să-și capete răspunsurile, însă independent de voința lui. Paralel îl atrage pe cititor într-un joc la care puțini își doresc să ia parte cu adevărat.