Mă adresez în mod deosebit acelora dintre noi care suntem evanghelici, nu trebuie să continuăm cu viața și metodele noastre religioase ca și cum nimic nu se întâmplă în jurul nostru, ca și cum trăim încă zile nelimitate de pace. Iubim anumite metode, și cât de încântătoare sunt ele! Ce ar putea fi mai plăcut decât să ne desfășurăm și să ne bucurăm de religia noastră în forma cu care suntem familiari de atâta vreme? Cât e de plăcut doar să stai jos și să asculți! Ce tratație intelectuală, poate și emoțională, și artistică! Dar vai! Adeseori a fost complet nelegată de lumea în care trăim!
De ce este propovăduirea Evangheliei o chestiune așa de urgentă?
Răspunsul este că „mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor”.
De ce este mântuirea în întregime o chestiune de credință?
Răspunsul este că întreaga lume, atât evreii, cât și celelalte neamuri, sunt deznădăjduit de vinovate înaintea lui Dumnezeu.
De ce nimic altceva mai puțin decât puterea lui Dumnezeu pentru mântuire nu va rezolva situația?
Răspunsul este dezastrul făcut de păcat atât în ce privește poziția omului în prezența lui Dumnezeu, cât și în ce privește natura omului.
O societate nouă este posibilă numai atunci când avem oameni noi; și numai Hristos poate produce oameni noi.
