Iuri Karabcievski

„Îmi place enorm poezia timpurie a lui Maiakovski. Pe fundalul bufoneriilor din acea perioadă, gravitatea ei apăsătoare, ameninţătoare, tânguitoare era complet neobişnuită. A fost o poezie modelată cu măiestrie, orgolioasă, demonică şi în acelaşi timp complet condamnată, muribundă, care cerea ajutor.”

Boris Pasternak

„Maiakovski și-a ales singur sfâșierea, a trăit-o cu bună știință, a vrut să fie poet, dar și agitator al mulțimilor, a crezut că limitele dintre propagandă și poezie pot fi șterse, a încercat să le șteargă. Nu și-a putut pune între paranteze sensibilitatea debordantă, excesivă, dar în același timp a luat în serios toate cerințele instanței exterioare.”

Gheorghe Crăciun