”Această carte pornește de la o întâmplare trăită cândva de niște oameni reîntorși în țărână. M-am străduit să mă împotrivesc timpului și cu puterile unui biet muritor să-l imit, reclădind firav din cuvinte o lume trecută la a cărei zidire s-au depus și viețile lor. Am încercat să păstrez miezul adevărului și să nu sugrum tainele poveștilor cu răceala gândului limitat de prejudecăți și cunoaștere, ca de un mal înalt închis într-un cerc de pământ” ( coperta 4)

***

Se întrebase de multe ori dacă lumea din gând nu e la fel de adevărată ca cea în care ți-e foame în fiecare zi și iarna îți îngheață picioarele, și chiar dacă un intrus hidos ivit de sub frunte îi pălmuia fața cu degete reci, se strângea în el ca un melc speriat și din cochilie se încăpățâna mai departe să asculte niște viori nevăzute. Uneori, împins de un dor fără motiv se întorcea în timp și îl răsfoia ca pe un album cu poze încă vii, din care chipuri știute îi vorbeau pe înțeles. Cotrobăia printre amintiri și de fiecare dată se amesteca printre lumea unui bâlci dintr-o toamnă trecută și, cu aceeași emoție, strângea în pumnul gol, palma de fum a femeii cunoscute atunci . ( pag. 284)

Un sentiment nou, nemaiîntâlnit până acum , îi invadă sufletul ca un fluviu de lavă, incandescent și devastator. Nici el nu știa dacă era ciudă, revoltă sau milă de sine pentru întreaga soartă a lumii, condamnată de la începuturi la un joc infantil, dar încrâncenat, printre castele de nisip. ( pag. 406)