În general, atunci când se discută despre propoziţii analitice, sunt avute în vedere îndeobşte propoziţiile lexicografice, de tipul „Burlacii sunt bărbaţi necăsătoriţi”, precum şi acelea matematice, cum ar fi „2+2=4”, însă Ryle sugerează că propoziţiile care fac obiectul filosofiei sunt mai degrabă enunţurile de ordinul al doilea referitoare la anumite aspecte ale limbajului, şi nu cele construite în interiorul acestuia. Filosofia, consideră Ryle, asemenea lui Wittgenstein, nu este constituită din enunţuri care descriu obiectele şi lumea înconjurătoare, ci reprezintă o analiză a limbajului în care se construiesc astfel de enunţuri, destinată să prevină utilizarea eronată a acestuia.