„Acum aproape o jumătate de veac, Institutul «Dr. Iacov Niemirower» din Ierusalim anunţa în organul său de expresie «Toladot» faptul că nu demult intraseră în colecţia sa două manuscrise ale lui Enric Furtună. Unul cuprindea o serie de «cronici, notaţii și amintiri» privind diverși scri¬itori evrei din România pe care acesta i cunoscuse (A. Steuerman-Rodion, Barbu Nemţeanu, Al. Dominic, Leon Feraru, A. Axelrad, Felix Aderca, Iacob Groper, Eugen Relgis, I. Peltz, Emil Dorian, E. Marghita, Samson Lazăr, Liviu Deleanu, M. Ochin și Jean Pascal), toate aceste texte fiind îngrijit dacti¬lografiate și legate în format de carte, cu intenţia evidentă de a vedea cândva lumina tiparului. Nu erau texte inedite, ci fuseseră publicate de-a lungul vremii în diverse periodice, mai toate sub formă de eseuri, acoperind astfel primele trei decenii de activitate literară a lui Furtună.”(...)
„Și pentru că asupra lui Enric Furtună nu s-a aplecat mai nimeni cât de cât temeinic, fiind un soi de «proscris» al regimului comunist, vom profita de publicarea acestor memorii literare în Partea I pentru a reconstitui și părţi însemnate și sugestive din povestea lui de viaţă, într o manieră cât se poate de canonică.” (din „UN DESTIN LITERAR NEÎMPLINIT: ENRIC FURTUNĂ”)